There is an exact point in time where the past meets the present. However, nothing exists beyond that point. The past ends when the present moment is created, and the future never actually starts to exist because the present never ends. The truth is that we are always ‘stuck’ in the moment of the present, but without living and being conscious of it, we are just a shadow of our existence. So, put yourself in the present and live in the moment. That is the law of life.
Apusurile
Apusurile rup zilele în amintiri. Odată cu lăsarea soarelui, noaptea ne fură amintirile și le poartă cu nostalgie prin timp în aerul purtat de vânt, pentru ca de fiecare dată când vom simți mirosul unei seri de vară, a ierbii ude, ori a malului mării, amintirile să reapară. Pe drumul spre destinația noastră presărăm amintiri ce poartă amprenta sentimentelor noastre. Poate că peste ceva timp nu ne vom mai aminti culorile fiecărui apus, însă cu siguranță vom simți același vânt ce ne-a mângâiat obrazul în zecile de nopți de vară și vom retrăi vibrația fiecărui moment întipărit între un răsărit și un asfințit. Oricât de fericită ar fi viața noastră la momentul prezentului, vom simți lipsa unui loc, a unei persoane sau al unui moment în care timp de o clipă, ființă noastră s-a simțit împlinită.
Apusurile sunt frânturile timpului, vestirea unui nou răsărit și ale unor noi amintiri. Umple fiecare moment dintre răsărit și apus! Îmbrățișează, iubește, joacă-te, plânge, călătorește, descoperă oameni și locuri noi și profită de tot ceea ce îți poate oferi ceva sau cineva; citește, învață, râzi, înoată în mare și dormi sub cerul înstelat al muntelui! Trăiește și fii fericit pentru că ceea ce e în jurul tău există! Tot ce a fost nu se va mai întoarce niciodată, iar tot ceea ce va fi se întâmplă acum. Precum fiecare început are un sfârșit, la fel fiecare răsărit ajunge să se sfârșească într-un apus. Trăiește prezentul înainte de venirea apusului.
Foto: Internet
Helios
Am scris prea mult despre Soare, încât credeau ca sunt păgân. Nebunia mă împingea tot mai mult spre infinitul necunoscut, iar uneori gândurile începeau să-mi fie tot mai obsesive. Pentru mine Soarele era metafora perfecta. Eram convins ca poți da sens oricărei idei pornind de la acest cuvânt.
Vedeam cum pulsează viața către orice atinge. Mă uimea cum ceva atât de îndepărtat poate să ne lumineze și să ne încalzească inimile, iar noi, oamenii, atât de aproape unul de celălalt, totuși să fim atât de reci.
Soare înseamnă artă. Împreună cu luna e antiteza perfectă, totodată alcătuind cele mai frumoase alegorii. Fără el, am fi privați de tremurul lunii ce se reflectă noaptea în cele mai întinse și adânci lacuri. Cred că Soarele însuși e o figură de stil.
Personificarea Soarelui și a lunii e cel mai frumos poem de dragoste și cel mai plin de suspans roman despre lupta dintre bine și rău. E fascinant cum de la un simplu cuvânt poți da naștere unui izvor nesfârșit de idei.
Pentru Platon Soarele simboliza binele și perfecțiunea. Spunea că cei care au văzut lumina Soarelui au datoria să răspândească lumina acelora din întuneric.
Eminescu afirma într-una din poeziile sale: “Un soare de s-ar stinge-n cer/ S-aprinde iarasi soare.” Vedea dispariția Soarelui ca fiind sfarsitul începutului: „Toate ar fi un intuneric ca o mare fără rază”.
În mitologia gracă, Soarele (Helios), este zeul care vede și aude totul, închipuit ca un tânăr frumos și puternic.
În mitologia românească, Soarele este un bărbat însurat cu Luna, pe care o întâlnește doar atunci când aceasta nu apare noaptea pe cer.
Ra este zeul egiptean ce reprezintă personificarea Soarelui, fiind cel mai puternic dintre zei.
Lucian Blaga spunea în genialitatea sa: „Cu două degete muiate în apă poţi să stingi o lumânare. Închizând pleoapele, poţi stinge o rază de Soare, dar noapte nu se face; fiindcă noapte nici nu poate fi. Nici noaptea pământului, noaptea cea mare, nu e noapte, ci doar o umbră într-un univers de lumină.”
Soarele ești tu, Soarele sunt eu.
Suntem doi sori ce strălucesc sub același glob, luminați de același astru.
Noi suntem luna ce se pierde prin lacuri, ascunzându-se de Soare.
Ne ascundem unul de celălalt, când de fapt ne ascundem de noi.
Apusurile de Soare se transformă în răsărituri de lună,
Iar razele se sparg și se contopesc cu întunericul.
Astfel, suntem martori la propria noastră distrugere.
Soare și lună într-o fugă nesfârșită,
O căutare perpetuă a sinelui în goana după iubire.
Patosul de a ne găsi pe noi,
În a sfârși să mă regăsesc, găsindu-te pe tine.
Reverie
Am fost martorul morții unei flori,
am privit cum îi cad, plăpând, petalele.
Cădeau rând pe rând, iar eu, neputincios
le priveam în fulguiala lor lină spre pământ.
Încet, încet, floarea ce la început era minunată,
avea să rămână fără petale.
Începusem să îmi fac griji;
Urma să realizez că una dintre cele mai frumoase flori
pe care am privit-o vreodată avea de gând să nu mai fie:
era pe cale să moară.
Ultimele petale se țineau strâns legate de tulpina firava.
Nu voiau să o părăsească, însă era prea tarziu.
Nu puteam face nimic în încercarea de a salva această muză mută ce s-a născut din dragostea pe care i-a oferit-o pământului, soarele.
Murmur
Murmurul coapselor tale, sub buzele mele:
Efectul fluturelui al bătăilor inimii noastre;
Precum un strop de vin se prelinge pe gâtul sticlei,
La fel și săruturile mele alunecă spre gleznele tale goale.
5 Filme Netflix de văzut în carantină
În această perioadă cu toții avem foarte mult timp liber și probabil că rămânem în pană de idei, atunci când vine vorba despre cum să-l valorificăm. Eu, de exemplu, prefer să îmi petrec uneori timpul în compania unui film bun și a unui pahar de vin. Astfel că, am pregătit pentru tine o listă cu 5 filme de văzut în carantină de pe Netflix. În ceea ce privește vinul, am să te las pe tine să-l alegi. 🙂
1. The Platform (IMDb:7,0)
Poate unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut în ultima perioadă. The Platform este un thriller spaniol marca Netflix făcut să te captiveze încă de la început. Un film menit să ne facă să conștientizăm importanța unei balanțe în ceea ce privește traiul de zi cu zi și conviețuirea cu ceilalți..
Acțiunea se desfășoară într-o inchisoare construită pe plan vertical cu câte doi deținuți per celulă. O platformă cu mâncare coboară în fiecare zi începând cu nivelul 1, având ca scop hrănirea fiecărui deținut. În fiecare lună aceștia sunt mutați într-o celulă cu un nivel mai superior sau inferior. Întrebarea interesantă e dacă va ajunge sau nu mâncarea la cei din nivelurile inferioare?
2. The Occupant (IMDb: 6,4)
Un alt thriller spaniol, de data aceasta cu mult îndrăgitul Mario Casas în rolul secundar.
Javier, un veteran al marketing-ului, își pierde locul de muncă și rămas fără speranță, creează planul perfect pentru revenirea la viața bună de dinainte. Acesta își creează o identitate falsă și începe să se strecoare obsesiv în viața lui Tomas (Mario Casas). Viețile amândurora iau însă o întorsătură sinistră și neașteptată.
Dacă ți-a plăcut Parasite, cu siguranță îl vei îndrăgi.
3. Spenser Confidential (IMDb:6,2)
Spenser Confidential este filmul de debut al lui Post Malone. Acesta joacă rolul unui deținut și are o încăierare cu fostul polițist Spenser (Mark Wahlberg), proaspăt ieșit din închisoare.
După eliberare, Spenser se implică în lupta pentru demascarea corupției care macină poliția din Boston.
Tu ce notă i-ai da acestui film?
4. The Decline (IMDb: 6,3)
The Decline este un film despre supraviețuire și natura umană, practic despre testarea propriilor limite și lupta pentru viață. Acest film se potrivește destul de ciudat acestor timpuri, acum când trăim într-o perioadă în care unul dintre lucrurile de care se tem supraviețuitorii a devenit realitate.
Desigur, nu suntem în situația în care trebuie să ne ascundem în pădure pentru a supraviețui. În schimb, lucrăm împreună (majoritatea dintre noi) pentru a trece cu bine peste acest moment. Acesta este un lucru pe care supraviețuitorii din The Decline nu îl iau în considerare niciodată.
5. Polar( IMDb: 6,3)
Asasinul de top, Duncan Vizla, cunoscut de asemenea ca The Black Kaiser, iese la pensie atunci când fostul său angajator îl marchează drept pericol față de firmă. Împotriva voinței sale, se trezește înapoi în joc luptând cap la cap cu o armată de ucigași mai tineri, mai repezi și mai nemiloși, care nu se vor opri din a încerca să-l reducă la tăcere.
Tu ce filme ai recomanda?
Vals la apus
-Presupun că e ultima noapte, așa e? Mi-a zâmbit forțat, fără ca buzele ei tremurânde să-mi poată da un răspuns.
Acesta nu era deloc finalul pe care mi l-am imaginat. Mereu credeam că două persoane care se iubesc ar trebui să-și ia rămas bun printr-un vals, pe undeva, la apusul soarelui, simbolizând ultimii pași ai lor împreună prin viață. Realitatea nu avea deloc să fie așa. Mi-am dat seama că nu îmi plac momentele de rămas bun, oricât de vital consideram că avea să fie, pentru amândoi, acest final.
Realizase că încetasem demult să mai scriu și se simțea vinovată din această cauză. Știam că ea își dorește să mă citească și mai știam că eu îmi doream ca într-o zi, numele meu să stea în vitrina librăriilor…Sau cel puțin copilul care încă mai trăiește în mine și-a dorit cândva asta.
Un scriitor însă nu poate fi niciodată cu adevărat fericit. Arta sa trebuie să transmită emoție, iar cele mai profunde idei își au izvorul în durere. Un om fără emoție în suflet e ca o piatră neșlefuită de vânt. Durerea, singurătatea și nebunia vor lua locul fericirii, iubirii și banalului în viața acestuia. Astfel că, nu îmi doream să o privez de aceste lucruri pe care la un moment dat, aș fi devenit incapabil să i le ofer, iar nefericirea mea să devină durerea ei.
Consideram deja că am dat-o în bară, fără vals și fără apus, dar știam că voi avea timp să scriu destule finaluri. Unul dintre ele însă va fi despre noi și o lume întreagă care se uită la doi nebuni ce valsează la apus.
Din praf, stele
Ți-am oferit ultimul praf de stele,
Ca să ai grija de el în lipsa mea.
Ți l-am încredințat în mâini,
Considerând brațele tale cel mai sigur loc din lume.
Aveam să fi fost plecat,
Atât de mult încât secundele nu ar mai fi contat.
În tot acest timp îmi făceam griji pentru el,
Deoarece îl vedeam ca pe ceva efemer și prețios,
Pe care nu ar fi trebuit sa îl pierd cu niciun preț,
Și pe care nu îl puteam lua cu mine.
Timpul trecea tot mai greu, iar eu nu îmi puteam lua gândul de la praful meu de stele. Mă obseda gândul sa mă întorc la el și să îl am din nou în grija mea. Simțeam un gol în mine, pe care îmi era acum imposibil să îl umplu. Începusem încet să mă obișnuiesc cu ideea și să îmi văd de treabă.
Anii au trecut și aveam să mă întorc acasă. Emoțiile erau la fel de mari ca și când am văzut primul apus la munte sau primul răsărit la mare. Eram tot mai nerăbdător să ajung, cu fiecare pas pe care îl făceam. Aveam impresia că sunt pe drum de câteva zile.
Am ajuns într-un final înapoi, dar nu mai erai acolo. Nici tu, nici el, praful meu prețios de stele. V-am căutat în zadar. În acea clipa am simțit că lumea dispare de sub picioarele mele. Era ceva indescriptibil. Furie, spaimă, tristețe, neliniște, dezamăgire, dezgust, s-au adunat la un loc. Pusesem toate aceste sentimente pe seama ta. În disperarea mea, am mers la primul om pe care îl cunoșteam și l-am întrebat unde ai dispărut. Mi-a spus că la puțin timp după ce-am plecat, te-ai îmbolnăvit, iar după multi ani în care te-ai luptat cu boala a trebuit sa-ți iei rămas bun de la acest pământ. Tot acest om mi-a spus să caut în cartea mea preferată din bibliotecă. Am găsit acolo un bilețel, care era cel mai de preț lucru de la tine:
„Dragul meu, îmi pare rău că trebuie să te părăsesc atât de vreme, însă la fel ca pentru fiecare, la un moment dat, timpul meu pe acest pământ s-a scurs. Când voi închide ochii pentru ultima oară, am să țin strâns la piept praful de stele pe care mi l-ai lăsat, și îl voi duce înapoi acolo unde-i este locul. De fiecare data când vei privi cerul, vei ști că ai steaua ta.”….ultimele cuvinte fiind greu de descifrat, din cauza lacrimilor pe care le-ai vărsat.
Mi-am dat seama atunci că nu acel praf de stele era important pentru mine, ci tu erai…și că acel gând care mă obseda, erai de fapt tu și dorința de a mă întoarce la tine. Am fost prea egoist și uitasem de ceea ce era cu adevarat important pentru mine. Acum aș fi dat tot praful de stele din univers ca să te am pe tine înapoi. Mi-aș fi dorit ca în locul prafului de stele să fi rămas eu în brațele tale, în cel mai sigur loc de pe pământ, care a dispărut pentru totdeauna. Oricât de mult mi-aș fi dorit să mă împac cu ideea, îmi era imposibil. Deși știam că oamenii după ce mor nu devin stele, am continuat să te caut pe cer în fiecare noapte…
30 de citate care îți vor schimba ziua
Oricât am fi de diferiți, cu toții ne asemănăm într-o mică sau mare măsură. Am selectat pentru tine câteva citate ale unor oameni importanți în care te vei regăsi cu siguranță, și care îți vor schimba ziua.
- Să ai o inimă care să nu devină niciodată aspră, un calm care niciodată să nu obosească şi o atingere care niciodată să nu rănească. — Charles Dickens
- Viața nu înseamnă să ai în mână cărți bune, ci, uneori, înseamnă a juca bine având în mână cărți slabe. — Jack London
- Trăiește fiecare zi ca și cum ar fi ultima, pentru că una din ele chiar va fi. — Jeremy Schwartz
- Sunt două feluri de a-ți trăi viața. Unul: de a crede că nu există miracole. Altul: de a crede ca totul e un miracol. — Albert Einstein
- Oricât ar fi noaptea de lungă, tot vin odată zorile. — Romain Rolland
- Când un om ți se pare aspru, gândește-te întotdeauna că o cetate întărită nu e neapărat o cetate inamică. — Nicolae Iorga
- Unul dintre cele mai grele lucruri în viață este să ai cuvinte în inimă pe care să nu le poți pronunța. — James Earl Jones
- Nu te limita. Mulți oameni se limitează la ceea ce cred ei că pot să facă. Poți să mergi atât de departe cât te lasă propria ta minte. Amintește-ți: ceea ce crezi, poți obține! – Mary Kay Ash
- Schimbarea nu va veni dacă așteptam o altă persoană sau un alt timp. Noi suntem cei pe care i-am așteptat. Noi suntem schimbarea pe care o căutăm. – Barack Obama
- Viața este un joc cu bumeranguri. Gândurile, cuvintele și faptele noastre se întorc la noi, mai devreme sau mai târziu, cu acuratețe năucitoare. — Neale Donald Walsch
- Dacă aștepți momentul potrivit, te întrec alții, care nu îl așteaptă. — Woody Allen
- Puterea de a fi tu însuţi într-o lume care încearcă în permanenţă să te schimbe este una dintre cele mai mari realizări din viaţa ta. – Ralph Waldo Emerson
- Dacă nu poți zbura atunci aleargă, dacă nu poți alerga atunci mergi, dacă nu poți merge atunci târăște-te, dar orice ai face trebuie să te miști tot înainte — Martin Luther King Jr.
- Atașează-te de cei care te pot face mai bun și primește-i pe cei care, la rândul tău, îi poți face mai buni. – Seneca
- Trăiește ca și cum ai muri mâine. Învaţă ca şi cum ai trăi veşnic. – Mahatma Gandhi
- Există două tipuri de oameni care îți vor spune că nu poți face o diferență în această lume. Cei care se tem să încerce și cei care se tem că vei reuși. – Ray Goforth
- Fă ce vrei, dar înainte pune-te în rândul celor care ştiu ce vreau. — Friedrich Nietzsche
- Viaţa este darul lui Dumnezeu pentru noi. Modul în care o trăim este darul pe care noi îl facem lui Dumnezeu. — Michelangelo Buonarroti
- Cu toții murim. Scopul nu e să trăim veșnic, ci să lăsăm în urmă ceva nemuritor. — Chuck Palahniuk
- Nu-ți pierde timpul bătând într-un perete sperând că îl vei transforma într-o ușă. — Coco Chanel
- Niciodată să nu distrugi cu cuvintele ceea ce ai creat cu liniștea. — Charles Bukowski
- Toată viața ne străduim să micșorăm distanța dintre ceea ce suntem și ceea ce văd în noi oamenii care ne iubesc. — Octavian Paler
- Cea mai înverșunată luptă este cu tine însuți; te afli în ambele tabere. — Voltaire
- Drumurile sunt făcute pentru călătorii, nu pentru a ajunge la destinații. — Buddha
- După joc, și regele și pionul merg în aceeași cutie. — Proverbe italiene
- Viața este un spital în care fiecare pacient este obsedat de dorința de a schimba patul. — Charles Baudelaire
- Multe dintre eșecurile vieții aparțin unor oameni care nu au realizat cât de aproape sunt de succes atunci când renunță. – Thomas Edison
- Succes? Nu știu ce înseamnă acest cuvânt. Sunt fericit. Dar succesul, este văzut în ochii fiecăruia altfel. Pentru mine, succesul înseamnă pace interioară. Asta înseamnă o zi bună pentru mine. – Denzel Washington
- Uneori viața îi desparte pe doi oameni doar pentru ca ei să înțeleagă cât de importanți sunt unul pentru celălalt. — Paulo Coelho
- Nu luăm cu noi nicio avuţie. Ceea ce ne rămâne moștenire este numai ceea ce am dat. — Florin Piersic
Care dintre aceste citate ți se potrivește cel mai bine?
Room service
Mă plimb câteodată prin acest hotel. E al meu. Are multe camere. Sunt atât de multe încât nu le mai știu numărul. În fiecare zi descopăr câte una nouă. Încerc să le țin evidența însă mereu pierd numărul. Ele ascund amintirea celor mai mari povești de dragoste, certuri, cuvinte aruncate la nervi, beții, aventuri de o noapte, miros de țigară, lacrimi, zâmbete, amintiri, șoapte, prietenie, sărutări, îmbrățișări, urlete, ignoranță, egoism, fericire, dezamăgire, visuri, hohote de râs, frică, chipuri de lut, vin vărsat pe covor sau nopți nedormite. Unele sunt pur și simplu camere goale. Uneori doar intră cineva în treacăt, iar apoi pleacă, lăsând în urmă o dâră de parfum pe care l-am mai simțit și înainte.
Fiind hotelul meu trebuie să am grijă de fiecare cameră. Îmi place mult aici. În unele camere mă simt mai bine decât atunci când mă strecor în altele. Îmi petrec tot timpul aici. L-am primit odată cu venirea mea pe lume și am ajuns să consider că trebuie să am singur grijă de el. Nici nu pot spune că vrea să mă ajute prea multă lume. Când cineva încercă să o facă, îl alung afară ori mă prefac că nu am nevoie de ajutor. Așa funcționează lucrurile. De obicei cele mai fidele persoane ce călcă pragul hotelului fac cele mai mari pagube. Nu primesc pe oricine și selectez cu grijă cine intră și cine nu. Uneori însă unele persoane reușesc să îmi distragă atenția și să intre. Mă fac doar să îmi pierd timpul, iar eu nu am timp de pierdut.
Zilnic vin persoane la recepție, dar nu reușesc să dea de mine. Probabil sunt rătăcit prin vreo cameră cu ușa deschisă. Camerele nu au chei și nu se închid. Fiecare persoană stă cât vrea, dar uneori, chiar dacă nu îmi place să fac asta, trebuie să le mai dau afară. Tocmai acum a trebuit să dau pe cineva afară. A început să între în alte camere și să facă dezordine. Nu e nicio problemă, există moteluri care primesc pe oricine.
patrickstanciu.life 